tr 85 m1

TR-85
TR-85M1 Bizonul la Expomil 2005
Tip	Tanc principal de luptă
Loc de origine	România
Istoric operațional
În uz	1986-prezent
Folosit de	Forțele Terestre Române
Istoric producție
An proiectare	1978–1986
Producător	Uzina Mecanică București (ROMARM)
An producție	1986-1990 (TR-85) 1999-prezent (TR-85M1)
Date generale (TR-85M1)
Greutate	50 tone
Lungime	9,96 m (incl. țeava)
Lățime	3,43 m
Înălțime	3,10 m
Echipaj	4
Blindaj	200 mm stratificat (șasiu) 320+20 mm blindaj suplimentar (turelă)
Armament principal	1 × tun 100 mm cu țeavă ghintuită 41 de proiectile
Armament secundar	1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm (4500 de cartușe) 1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (750 de cartușe) lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene)
Motor	Model 8VS-A2T2M, diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat, 860 CP (640 kW)
Putere specifică	17,2 CP/t
Transmisie	hidromecanică
Suspensie	bară de torsiune
Autonomie	400 km
Viteză maximă	60 km/h	Tancul TR-85 (Tanc Românesc Model 1985) este un tanc principal de luptă proiectat în România, bazat pe șasiul tancului TR-77-580 (succesorul românesc al lui T-55). Varianta modernizată a acestui tanc, TR-85M1 "Bizonul", este compatibilă cu standardele NATO.  n luna martie a anului 1994 este inițiat, prin ordinul S/M 1429, un program de modernizare a tancului TR-85M1 "Bizonul". La 14 aprilie 1994 acest proiect este aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare al Țării. Proiectarea noului tanc a început în anul 1996, când au fost construite și primele două prototipuri. Firmele implicate în program au fost atât din străinătate (EADS, Thales, SFIM/ODS, RKS, Sagem, Kollmorgen, Racall), cât și din România (Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare, Faur, IOR, Romarm, Hidromecanica Brașov, IOEL[2]). Transformarea tancurilor TR-85 a început un an mai târziu. Obiectivul programului de modernizare a tancurilor a fost asigurarea interoperabilității cu tehnologia NATO. Au fost aduse îmbunătățiri sistemului de conducere al focului, mobilității, protecției, sistemelor de comunicații și a celor de vedere pe timp de noapte. TR-85M1 este de fapt un tanc nou, complet diferit de T-55, fiindcă are un șasiu modificat (extins), un motor diferit, o turelă nouă și sisteme îmbunătățite de conducere a focului.

su 47

SU-47 Berkut (în rusă Су-47 "Беркут", însemnând vultur auriu) este un avion de vânătoare experimental,invizibil pe radar,cu aripă cu săgeată negativă, construit în Rusia, care a făcut primul zbor experimental în septembrie 1997. Zborurile de testare s-au încheiat în decembrie 2001.
Din mai 2002, când biroul de proiectări Suhoi a câștigat licitația pentru noul avion de vânătoare al Forțelor Aeriene ale Rusiei, pe baza avionului SU-47 Berkut se dezvoltă un nou model de avion.

Su-47 Berkut
Tip	Advanced fighter demonstrator
Constructor	Suhoi
Zbor inaugural	25 septembrie 1997
Stare	Experimental
Beneficiar principal	Forțele aeriene ruse
Bucăți fabricate	2
Dezvoltat din	Suhoi Su-27
Variante	Sukhoi PAK FA

mig 35

MiG-35
MiG-35D în zbor
Tip	Avion de luptă multirol	Mikoian MiG-35 (cod NATO: Fulcrum F) este o dezvoltare majoră a tehnologiei avioanelor MiG-29M/M2 și MiG-29K/KUB. Mikoian a încadrat avionul în generația 4++.[1] Primul prototip a fost o modificare a avionului demonstrator MiG-29M2. Avionul a fost dezvăluit publicului pentru prima dată în 2007, în timpul mitingului aviatic Aero India. Versiunea monoloc este denumită MiG-35, iar versiunea biloc este denumită MiG-35D. Avionul a participat la competiția organizată de India pentru un nou avion de luptă multirol,[2] însă a fost eliminat în aprilie 2011. Oficialii indieni au declarat că motoarele și radarul AESA au performanțe nesatisfăcătoare.[3
Țară de origine	Rusia
Constructor	Mikoian
Zbor inaugural	2007
Stare	în dezvoltare
Bucăți fabricate	3 până în iunie 2010

Dezvoltat din	MiG-29M

2t stalker

2T Stalker, este un vehicul pe senile multirol, construit de bielorusi si destinat a fi folosit pentru diverse misiuni cum ar fi: recunoastere, lupta cu blindatele inamice sau antiaerian.

Constructorul sustine ca Stalker-ul are chiar si tehnologie stealth, fiind foarte greu observabil atat cu ochiu’ cat si cu radaru’. Este echipat cu un tun calibrul 30mm, mitraliera de 7,62 jumelata, lansator automat de grenade, calibrul 30mm si are de asemenea lansatoare retractabile, care pot folosi atat rachete AT cat si rachete AA, sistem de control al focului zi/noapte, sisteme pasive de detectare a iluminarii laser si poate fi echipat cu o gramada de alte chestii, la cererea clientului, fiind adica o platforma deschisa.

Caracteristici:

Greutate-27 to

Viteza-95km/h, extrem de rapid pentru un senilat

Raza-1000km

De asemenea poate duce 10 rachete si 12 mine AT

Pe langa faptul ca arata bine pare si foarte versatil, iar protectia in fata minelor este echivalenta cu cea a unui MBT. Intrebarea, devenita din ce in ce mai retorica din pacate, este de ce nu putem si noi sa producem asa ceva?! In mod sigur nu-i cine stie ce tehnologie foarte avansata si nici nu cred ca am saraci, daca am face si noi ceva, din cand in cand. Adica sa producem cateva zeci de vehicule pe an, in valoare de cateva zeci de milioane de euro, este chiar atat de scump pentru bugetul Romaniei?!

AK-47

AK-47
AK-47
Tip	Pistol-mitralieră
Loc de origine	URSS
Istoric operațional
În uz	1949-prezent
Folosit de	Vezi Utilizatori
Istoric producție
Proiectant	Mihail Kalașnikov
An proiectare	1944–1946
Producător	IJMAȘ
Bucăți construite	aprox. 75 milioane de automate AK-47 100 milioane de automate tip AK[1]
Variante	Vezi Variante
Date generale
Greutate	4,3 kg cu încărcătorul gol
Lungime	870 mm cu pat din lemn 875 mm cu pat rabatabil extins 645 mm cu patul pliat
Lungime țeavă	415 mm
Cartuș	7,62x39mm
Principiu	împrumut de gaze
Cadență de tragere	600 de cartușe pe minut
Viteză inițială	715 m/s
Bătaie eficace	300 metri (modul automat) 400 de metri (modul semiautomat)
Încărcător	10, 20 , 30 , 40 sau 75 de cartușe, de tip sector sau tambur, compatibilă cu încărcătoarele de tip tambur cu 40 sau 75 de cartușe ale puștii mitralieră RPK
Sistem de ochire	mecanic (cătare)

K-47 (prescurtarea denumirii Автомат Калашникова образца 1947 года) (română Pistol-mitralieră Kalașnikov model 1947) este un pistol-mitralieră creat în 1947 de Mihail Kalașnikov și folosit în timpul războiului rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta.

AK-47 cel mai popular pistol-mitralieră din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor, fiind optim pentru războiul de gherilă.

După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ, (ИЖМАШ; abrevierea denumirii Ijevski Mașzavod, Ижевский Mашзавод) dinIjevsk, care construia și autovehicule, îndeosebi motocicletele IJ.

Spre deosebire de principalul concurent pe piața internațională de armament, pușca americană M16, automatul „Kalașnikov” este ușor de demontat și rămâne funcțional chiar și după ce e scufundat în apă ori îngropat în nisip. Aceste avantaje tehnice s-au dovedit decisive în timpul războiului din Vietnam și i-au sporit popularitatea. Oficial, între 70 și 100 de milioane de exemplare au fost fabricate până acum în întreaga lume, AK-47 fiind cea mai răspândită armă din lume.

„Kalașnikov” este dezvoltarea pistolului-mitralieră Maschinenpistole 43 și 44 (MP 43, MP44) redenumit Sturmgewehr 43 și44 și versiunile din 1945, Stg 45, concepute în Germania de echipa de tehnicieni condusă de Hugo Schmeisser și fratele său Hans (fiii unui celebru constructor de arme, Louis Schmeisser). Aceștia au construit și serii de arme semiautomate anterioare pentru dotarea armatei republicii de la Weimar apoi a Germaniei naziste, fiind salariați ai firmei C. G. Haniel. O parte din producție a fost executată de firma Carl Walther din Zella-Mehlis. Iar o versiune Stg 45, ușor modificată, a fost fabricată de altă firmă celebră constructoare de arme de foc, Mauser.